De fiecare dată când răspundem unei nevoi a copilului nostru, construim o legătură de incredere.

Un ataşament sigur se formează în mod natural, de fiecare dată când îi arătăm copilului că înţelegem ce vrea si ceea ce simte, când îl ajutăm să se liniştească când este speriat sau se simte inconfortabil, când îl facem să se simtă suficient de sigur pentru a explora lumea, când îl ajutăm să îşi accepte şi gestioneze emoţiile. Supravieţuirea este mai mult decât o inimă care bate şi un stomac plin. Bebeluşii sunt programaţi să creeze o legătură cu cineva care ii poate ajuta să înţeleagă lumea haotică în care se află. A nu găsi această legătură lasă un gol înfricosător. Copiii care sunt crescuţi în stres datorită lipsei de alinare sunt atât de preocupaţi cu pregătirea pentru pericole încât nu se pot concentra, nu pot învăţa.

Nou născuţii nu au nici o claritate despre ceea ce simt,cu excepţia că sunt momente când ceva necunoscut şi dificil li se petrece(au nevoie de ceva). Când mama sau tata se uită la bebe şi în mod miraculos îşi dă seama de ce are nevoie şi ii îndeplineste nevoia ,părintele îi transmite acestuia “Sunt alături de tine.Simţim acelaşi gen de emoţii şi împreună vom rezolva situaţia.”Când astfel de interacţiuni au loc iar şi iar,bebeluşul învaţă că emoţiile sunt ceva normal, acceptabil, util şi împărtăşibil.Bebe învaţă că acest adult poate să-i gestioneze emoţiile şi treptat să îl ajute să înveţe să le facă faţă singur.Si mai învaţă că atunci când nu înţelege nimic din lumea lui, când durerea, frica şi tristeţea par să apară de nicăieri,există cineva care crede că el merită să fie susţinut, in orice situaţie. Copiii care de la naştere se pot baza pe un adult vor fi capabili să se bazeze pe ei când vor fi mai mari, pentru că vor ştii când să caute ajutorul unei alte persoane de încredere.

Autosufienţa este un mit. De la naştere până la vârsta a treia, abilitatea noastră de a acţiona autonom este relaţionată direct de capacitatea de apropiere. Dacă vrem să avem copii independenţi trebuie să le dăm încrederea că se pot intoarce la noi atunci când au nevoie. Autonomie şi conectare: acesta este ataşamentul sigur.

Decenii de cercetare arată că un ataşament sigur faţă de un părinte ii face pe copii mai sănătoşi şi mai fericiţi, să îşi dezvolte mai bine încrederea, empatia, compasiunea şi capacitatea intelectuală, să  îşi regleze mai bine emoţiile.

Siguranţa înseamnă a oferi alinare atunci când e nevoie dar şi o bază pentru explorare. În studiul Minnesota (Sroufe, L. A. 2005.Attachment and development: A prospective, longitudinal study from birth to adulthood), copiii ai căror părinţii au fost indisponibili emoţional şi nu au oferit alinare au avut mai multe tulburări de comportament în adolescenţă iar copiii ai căror părinţi nu le-au permis să exploreze au avut o probabilitate mai mare de a dezvolta tulburări anxioase în adolescenţă. Studiul a descoperit şi o asociere (nu la fel de puternică) între ambele tipuri de insecuritate şi depresie.

Raising a Secure Child: How Circle of Security Parenting Can Help You Nurture Your Child’s Attachment, Emotional Resilience, and Freedom to Explore by Kent Hoffman ,‎ Glen Cooper,‎ Bert Powell,‎ Daniel J. Siegel,‎ Christine M. Benton