Mitul părintelui perfect

Când eram însărcinată am citit o grămadă despre copii şi viaţa în trei. În ideea că, având doza mea de perfecţionism, atunci când se va naşte fetiţa noastră, voi ştii şi nu voi face greşeli. După naştere am constatat că oricât de mult m-aş strădui, e imposibil să nu greşesc. În cele mai multe zile sunt „ a good enough mother”. Pentru că eu, la fel ca orice fiinţă umană, sunt imperfectă. Însăşi căutarea perfecţiunii nu este altceva decât un semn de imperfecţiune. A fi părinte este o sarcină extrem de dificilă. Toţi părinţii se confruntă cu greutăţi. A alerga după perfecţiune în modul în care ne creştem copiii poate părea o idee bună dar nu este. Când ne luptăm cu minusurile noastre parentale, acestea devin din ce în ce mai apăsătoare. Ca urmare, putem să ne ruşinăm şi învinovăţim  din cauza asta sau să ne prefacem că noi nu facem greşeli şi să dăm vina pe ceilalţi (copiii, partenerul, părinţii). În plus, a pune presiune pe noi pentru a face totul mereu bine creează o anxietate pe care copiii o simt.

A fi părinte este despre ceea ce facem dar este şi despre starea noastră de spirit. Când ne relaxăm şi ne concentrăm pe relaţia cu copilul, radiem calm şi încredere în abilităţile noastre şi îi constuim încrederea că suntem alături de el şi că va găsi pe parcursul vieţii şi alte persoane pe care să se poată baza.

Copiii nu au nevoie de perfecţiune ci de încredere că le vom înţelege nevoile. Protejarea excesivă,efortul de a feri copiii de orice dificultate sau luptă,îi împiedică să îşi dezvolte toleranţa în faţa circumstanţelor mai puţin ideale. În altă ordine de idei, a învăţa copilul că e mai bun decât ceilalţi nu îi creşte stima de sine ci trăsăturile narcisiste.

Uneori ne judecăm prea aspru. Adesea persoanele cele mai iubitoare se autocritică cel mai dur.Aşa că ar fi mai bine să fim mai îngăduitori cu noi înşine. Să ne iubim copiii,să stabilim limite clar,să îi disciplinăm cu dragoste şi atunci când greşim,să ne reparăm greşelile.

Şi nu în ultimul rând, să nu ne lăsăm instinctul păcălit de diverşi experţi (autori, guru, prieteni şi familie).Este important să nu ne disciplinăm copiii bazându-ne pe ce cred alţii că ar trebui să facem, ci să trecem prin filtrul nostru intern informaţiile. Să ascultăm de propriul instinct în alegerea opţiunii care se potriveşte cel mai bine copilului şi familiei noastre.

Raising a Secure Child: How Circle of Security Parenting Can Help You Nurture Your Child’s Attachment, Emotional Resilience, and Freedom to Explore by Kent Hoffman ,‎ Glen Cooper,‎ Bert Powell,‎ Daniel J. Siegel,‎ Christine M. Benton

No-Drama discipline:The hole brain way to calm the chaos and nurture your child’s developing mind by Daniel J. Siegel and Tina Payne Bryson.

 

Un gând despre “Mitul părintelui perfect

Lasă un răspuns la Alina H Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s