Acest articol este în continuarea celui anterior despre ataşament.

Cercetările cu privire la formarea ataşamentului subliniază faptul că toţi copiii străbat iar şi iar pe parcusul unei zile un aşa numit „cerc”,explorând,apoi căutând consolare, reasigurare sau siguranţă şi odată obţinute, pornind din nou în explorare-acasă, la creşă, grădiniţă, prieteni, rude, cumpărături, dentist sau în concediu.

Noi ca părinţii reprezentăm baza lor sigură, adică le oferim siguranţa de care au nevoie pentru a porni în aventura de învăţare despre lume. Scopul este să fim cei mai mari,puternici, înţelepţi şi buni şi să încercăm să acţionăm în concordanţă cu ceea ce au ei nevoie. Nimeni nu poate îndeplini mereu toate aceste nevoi. Idealul este să le îndeplinim oricând este posibil iar când este necesar să preluăm,cu blândeţe, controlul şi să le transmitem:  „Sunt alături de tine pentru a răspunde nevoilor tale dar şi pentru a prelua controlul şi a te ţine în siguranţă.Te poţi baza pe mine”.

În ceea ce priveşte explorarea, copiii pot avea nevoie de la noi, din punct de vedere emoţional ,de:

• A veghea asupra lor (adică sa fim prezenţi, în standby, în preajma lor, fără a interveni în jocul lor, dacă nu ne cer asta prin gesturi sau verbal)
• A ne bucura de ei (de simpla lor existenţă, nu doar de ceea ce fac)
• A ne bucura cu ei (a ne implica în ceea ce fac fără a le direcţiona noi activitatea)
• A îi ajuta (păstrând un echilibru:nici prea mult pentru că nu vor învăţa să aibă încredere în propriile abilităţi dar nici prea puţin pentru că îşi vor pierde interesul şi încrederea în ei)

În ceea ce priveşte confortul emoţional, copiii pot avea nevoie de la noi, din punct de vedere emoţional ,de:

• A îi proteja ( când se tem de ceva dar şi când emoţiile îi copleşesc să îi ajutăm să le facă faţă )
• A le oferi alinare (când au un disconfort fizic dar şi de a le accepta emoţiile şi de a îi ajuta să le gestioneze)
• A ne bucura de ei (când revin la noi copiii pentru a îşi reîncărca bateriile înainte de o nouă explorare şi când sunt trişti sau se simt copleşiţi să le arătăm afecţiune)
• A le organiza emoţiile (Copiii vin pe lume cu un repertoriu bogat de emoţii dar cu puţine abilităţi de a le înţelege sau de a se calma. De aceea au nevoie de noi pentru a le gestiona emoţiile şi apoi de a îi ajuta să înveţe treptat să şi le tempereze singuri. Nu trebuie să ne placă toate emoţiile copiilor dar e foarte important să le arătăm că le acceptăm pe toate)

Uneori, noi ca părinţi ne simţim inconfortabil cu anumite nevoi de pe cerc. Nu suntem întotdeauna conştienţi de disconfortul nostru dar reacţionăm unui impuls de a evita cumva nevoia respectivă-redirecţionăm copilul din nevoia de explorare (partea superioară a cercului) spre cea de confort (partea inferioară a cercului) sau vice versa/ ne detaşăm emoţional sau fizic /distragem atenţia copilului până când nu mai simte o anumită emoţie. Iar copiii observă asta, chiar dacă noi nu ne dăm seama.Toţi copiii au nevoi reale de explorare sau de confort emoţional iar dezvoltarea lor sănătoasă depinde de a le îndeplini pe ambele,de cele mai multe ori. Cercetările arată că aproape toţi părinţii se simt mai confortabil cu unul dintre cele două tipuri de nevoi, din motive ce ţin de învăţarea implicită din copilărie. Nu suntem conştienţi de asta, dar reacţionăm în moduri care le arată copiilor că anumite nevoi ale lor ne fac să ne simţim inconfortabil/anxioşi/ ruşinaţi/să ne distanţăm.Iar în timp,aceştia învaţă să le ascundă, să le ignore sau să manifeste nevoia opusă pentru că aşa mama sau tata se simt mai confortabil.În plus, îşi întipăresc acest tipar de comportament la nivelul memoriei procedurale (inconştiente,pentru că nu au achiziţionat încă limbajul) şi îl duc cu ei până la maturitate, când îl vor transmite mai departe copiilor lor. 75% din stilul de ataşament se transmite de la o generaţie la alta. Iar noi suntem printre primii care au acces la studiile despre ataşament şi dispunem de informaţii care să ne ajute să ne corectăm comportamentul.

Pentru cine este interesat de a citi pe tema asta, editura Trei a publicat „Cum să creşti un copil sigur de sine. Parentajul bazat pe Cercul Siguranţei” Kent Hoffmann,Glen Cooper,Bert Powel.

http://www.edituratrei.ro/carte/cum-sa-cresti-un-copil-sigur-de-sine-parentajul-bazat-pe-cercul-sigurantei/3126/

-To be continued-

Raising a Secure Child: How Circle of Security Parenting Can Help You Nurture Your Child’s Attachment, Emotional Resilience, and Freedom to Explore by Kent Hoffman ,‎ Glen Cooper,‎ Bert Powell,‎ Daniel J. Siegel,‎ Christine M. Benton