Ce este ataşamentul sigur?

 

Copiii care au dezvoltat un ataşament sigur faţă de părinte tind să îşi exprime în mod clar şi direct nevoile.

Părinţii care au un ataşament sigur faţă de copiii lor răspund empatic, recunosc nevoia de confort şi le oferă confortul de care au nevoie.

Copilul va apela la părinte pentru a i se îndeplini o nevoie,va fi dispus să fie consolat dar şi să exploreze la distanţă.

Copilul va putea începe să îşi modereze emoţiile la distanţă de mama şi tata.

 

Ce sunt semnalele false?

Reprezintă negociere implicită, nerostită şi nerecunoscută: „Eu (copilul) mă voi preface că am nevoie de X pentru cu ştiu că tu (părintele) te simţi inconfortabil când am nevoie de Y. Tu, în schimb,vei rămâne alături de mine aşa că nu voi fi lăsat să mă simt complet singur”. Din păcate, copiii învaţă adesea să spună „Îmi voi ignora nevoia de autonomie dacă asta te va ţine aproape.” sau „Îmi  voi ignora nevoia de mângâiere dacă asta te va face să nu te distanţezi şi mai mult”. Nici un părinte nu îşi propune să-şi înveţe copilul aceste lecţii dar de-a lungul timpului, în toată lumea, exact acestea sunt tiparele fundamentale pe care copiii le-au învăţat  în mod inconştient şi mai apoi transmis generaţiei viitoare.

Copiii care învaţă să transmită mesaje false pe partea de jos a cercului (nevoia de confort) tind să aibă o rată mai mare a problemelor de externalizare:ostilitate, agresivitate, tulburări de conduită.Acestea se explică prin faptul că părintele a fost, într-o oarecare măsură, indisponibil emoţional atunci când copilul a avut nevoie de ajutor în a face faţă emoţiilor negative, iar asta poate înfuria sau chiar înstrăina o persoană. Copiii învaţă astfel să se protejeze în acelaşi mod prin care şi părinţii lor bine intenţionaţi au încercat să îi protejeze: ascunzându-şi sentimentele, negându-şi emoţiile negative şi înlăturând din memorie amintirile dureroase şi chiar importanţa de a fi ataşat de cineva.

Copiii care învaţă să transmită mesaje false pe partea de sus a cercului (nevoia de explorare) tind să fie mai predispuşi la a dezvolta tulburări de anxietate.

Ambele tipuri de siguranţă limitată au fost asociate cu un risc mai mare de a dezvolta tulburări depresive, în comparaţie cu copiii care au crescut cu un ataşament sigur.

Dificultăţile persistente în a fi mâna pe cerc pot fi destul de serioase şi pot afecta semnificativ copiii. Nu atunci când părinţii nu preiau controlul pe cât de mult ar trebui sau când tind să disciplineze puţin prea sever,nici când datorită unor probleme medicale sau de alt gen sunt temporar absenţi, ci când se comportă abuziv, neglijent sau sunt în mod constant absenţi. Copiii se îndreaptă către părinţi atunci când au nevoie de consolare. Dacă părintele este sursa fricii, copilul este pus într-o dilemă imposibil de rezolvat: „Cel de care am cea mai mare nevoie acum este cel de care mă tem cel mai mult.”

Luminiţa Szen

Psiholog clinician, psihoterapeut cognitiv-comportamental

 

Raising a Secure Child: How Circle of Security Parenting Can Help You Nurture Your Child’s Attachment, Emotional Resilience, and Freedom to Explore by Kent Hoffman ,‎ Glen Cooper,‎ Bert Powell,‎ Daniel J. Siegel,‎ Christine M. Benton

Homepage